Ovidiu Puiu – romanul ingenios care a contribuit la evolutia sportului pe doua roti
Ovi Puiu s-a nascut in 1931 la Brasov, mama sa fiind maghiara, iar tatal roman. El a urmat scoala germana, fiind un elev bun, dar i s-a refuzat admiterea la Universitatea Bucuresti pe motiv de “origine sociala nesanatoasa”. Familia Puiu a fost nevoita sa-si paraseasca orasul natal din acest motiv, Odorheiul devenind noua lor casa, acestia traind o buna perioada in conditii improprii unui trai decent.
Ambitia lui Ovi l-a facut sa adere la armata si sa evite deportarea, el demonstrand calitati deosebite ca schior alpin. Devine membru al echipei nationale olimpice de ski si participa la Olimpiada de Iarna de la Oslo in 1952. Isi castiga prin forte proprii un statut imbunatatit si reuseste sa intre in 1954 la Universitate, 5 ani mai tarziu obtinand diploma de inginer mecanic, specializare in motoare de automobile.
Ovi si-a inceput cariera in motociclism in 1948, iar in 1950 acesta era deja recunoscut la nivel national atat ca motociclist cu performante inalte, cat si ca schior alpin. Diploma sa de inginer mecanic il ajuta sa lucreze la uzina de camioane din Brasov, unde este numit sef al atelierului de reparatii. Pasiunea pentru motociclete il determina sa infiinteze o sectie de motociclete. In 1962, Ovi proiecteaza si construieste in doar patru luni motoare de 250cc si 360cc, cu care concureaza impreuna cu echipa lui la motocros; parcursul lui este incununat de success folosindu-si creatiile proprii pana in 1966 cand FRM ii permite livrarea unui CZ 360 dublu-esapament, pe care castiga campionatul national. In anii urmatori, FRM ii permite sa participle la competitii internationale in Europa de Vest, inclusiv Grand Prix de France et Suisse si talentul lui Ovi devine recunoscut la nivel international.
Cariera sa de pilot este in continua ascensiune, dar situatia de la locul de munca devine din ce in ce mai sensibila, acesta fiind nevoit sa evacueze atelierul moto din incinta uzinei de camioane Brasov odata cu venirea unui nou director. Totul culmineaza cu refuzul lui Ovi de a deveni informator la Securitatii. Acesta realizeaza ca finalul carierei sale in Romania, atat pe plan professional, cat si pe plan sportiv, este tot mai aproape si decide in secret sa se refugieze in vest. Concureaza in Belgia si Franta, in 1969 bifeaza Pernes-les-Fontaines, si este ajutat de catre un prieten si fost campion elvetian sa se stabileasca la Geneva, unde isi reia activitatea inginereasca la Motosacoche-Geneva. Aici il cunoaste pe John Taylor (Yankee Motor Corporation) care vede in nou-venitul inginer roman singurul motiv pentru a colabora cu producatorul elvetian de motoare.
Ovi se pune pe treaba, incepe lucrarile de proiectare in 1971, iar primele prototipuri sunt asamblate la inceputul anului urmator. Inginerul roman lucreaza la un motor de 453cc in doi timpi, cu racire pe aer, iar primele rezultate dyno arata 42cp la 6500rpm si 45cp la 6800rpm, performante foarte bune pentru acea vreme. Barry Higgins foloseste in cadrul competitional pentru prima data motorul proiectat si construit de roman, iar la finalul cursei, dupa un loc doi obtinut, declara despre creatia lui Ovi: “E dinamita!”
Problemele financiare cu care s-a confruntat Yankee, duc la oprirea finantarii departamentului condus de inginerul roman; zece motoare Yankee-Single au fost construite in total. Motorul cu numarul 2 de motocros Yankee-Single se afla in present expus la Muzeul “Jim Hoellerich’s Vintage Trail Bike Museum”,Cheshire, Massachusetts, USA.
In eforturile de a salva departamentele de proiectare si productie ale Motosacoche, campionul mondial Roger DeCoster este invitat sa testeze motocicleta lui Ovi, Roger declarand ca acest Yankee-Single este unul dintre cele mai puternice 500cc pe care le-a incercat vreodata. Din pacate pentru roman, proiectul Yankee-Single se prabuseste, el incercand sa gaseasca finantare private, insa fara succes. Dupa abandonarea proiectului, Motosacoche il transfera pe inginerul roman la Uzinele “Charmilles” unde se ocupa de producerea de echipamente de manutentiune a combustibilului nuclear. Desi era o munca de inginerie sofisticata, Puiu nu a avut interes prea mare in aceasta directie, pasiunea lui de suflet ramanand sfera moto. Se muta la Lausanne, isi deschide un garaj propriu si devine reprezentant deautomobile Honda.
Ovidiu Puiu a avut inainte de 1989 in FRM un partener, uneori un obstacol, dar el a fost si a ramas intotdeauna fidel FRM astfel incat suntem onorati sa avem in tezaurul nostru de campioni un sportiv si un tehnician ca Ovidiu Puiu.